„Trebuie să recunosc că nu știu dacă am fost mai emoționat când am pășit prima dată pe porțile acestei școli ca și elev sau astăzi, când mă prezint în fața dumneavoastră în calitate de fost elev. Bineînțeles, eu sunt doar unul dintre elevii care au ocupat băncile acestei școli în cei 60 de ani de funcționare, însă cu siguranță stima și respectul pe care le port doamnelor și domnilor profesori și învățători sunt numitor comun pentru toți foștii elevi.
Anii mei petrecuți pe băncile acestei școli dar și calitatea umană și profesională a cadrelor didactice care deservesc această unitate sunt doar câteva dintre motivele pentru care cele trei fetițe ale mele sunt astăzi eleve în Școala Generală „Váradi Jòzsef”. După aproape 30 de ani de la părăsirea școlii în care m-am format ca și persoană constat cu bucurie că atât calitatea actului educațional cât și condițiile de învățare sunt unele dintre cele mai calitative din județ, ba mai mult, acestea se află într-un proces de continuă îmbunătățire. Acest aspect nu poate decât să mă bucure, atât din postura mea de subprefect, cât și ca părinte. Legătura mea personală cu această unitate este întărită și de faptul că mama mea a fost și ea cadru didactic aici și cunosc plăcerea, dedicarea și vocația cu care a modelat personalitatea fiecărui elev.
Nu este cazul să vă povestesc eu despre istoricul bogat cu care colectivul de lucru de aici se mândrește, ori cu realizările academice pe care dânșii alături de elevi le obțin în diverse competiții locale, regionale, naționale sau chiar internaționale. Despre aceste reușite îi las pe dânșii să vorbească, deoarece consider că este rezultatul muncii lor și și-au câștigat pe deplin dreptul de a se mândri cu reușitele copiilor și de a promova valorile care descriu această școală: integritatea, etica, transparența, colaborarea, dar mai ales implicarea și responsabilitatea. Spun „mai ales implicarea și responsabilitatea” deoarece cunosc la cel mai personal nivel aceste aspecte și constat că în acest colectiv ele sunt elemente definitorii ale actului educațional.
Regula generală într-un discurs este aceea de a mulțumi organizatorilor și gazdei. Această alocuțiune nu va fi excepția de la regulă însă vă mărturisesc că recunoștința și aprecierea pe care le port acestei școli sunt cele mai sincere. Aș mulțumi nu doar pentru cei 8 ani pe care eu i-am petrecut aici sau pentru anii de școală ai fetițelor mele, dar și pentru toți anii de educație înlesnită de dumneavoastră și de cei care vă vor urma la catedre în timpurile care vor veni. Pentru cei 60 de ani de existență aniversați astăzi nu pot decât să vă felicit și să vă doresc ca sufletul și ființa acestei școli să dăinuie cât mai mult și să continue să formeze oameni de calitate.”
„Be kell vallanom, hogy nem tudom, hogy akkor voltam-e izgatottabb, amikor tanulóként először léptem be ennek az iskolának a kapuján, vagy ma, amikor itt állok Önök előtt, mint véndiák” – mondta el Cosmin BORICEAN, Kovászna megyei prefektus-helyettes a Váradi József Általános Iskola alapításának 60. évfordulója alkalmából szervezett ünnepségen, majd hozzátette:
„Természetesen én csak egyike vagyok azoknak a tanulóknak, akik az iskola hatvanéves működése alatt a padokban ültek, de az a megbecsülés és tisztelet, amelyet a tantestület iránt érzek, bizonyára közös nevezőt jelent az intézmény minden egykori diákja számára.
Az ebben az intézményben eltöltött éveim, az itt dolgozó pedagógusok emberi és szakmai kvalitásai biztosan hozzájárultak ahhoz, hogy ma mindhárom kislányom a Váradi József Általános Iskola tanulója. Örömmel látom, hogy harminc évvel azután, hogy elhagytam ezt az iskolát, ahol személyiséggé formálódtam, az oktatás minősége és a tanulási feltételek egyaránt a legjobbak közé tartoznak a megyében, és folyamatosan javulnak. Ez – szülőként és helyettes prefektusként – csak boldoggá tehet engem. Az intézményhez való személyes kötődésemet az is erősíti, hogy édesanyám is itt tanított, és láttam azt az örömet, odaadást és elhivatottságot, amellyel tanítványai személyiségét formálta.
Nem az én tisztem, hogy beszámoljak arról a gazdag történelemről, amellyel az itteni tantestület büszkélkedhet, vagy azokról a tanulmányi eredményekről, amelyeket ők és tanítványaik a különböző helyi, regionális, országos, sőt nemzetközi versenyeken elértek. Hagyom, hogy ők beszéljenek ezekről, mert úgy gondolom, hogy ez az ők munkájuk gyümölcse, és teljes mértékben kiérdemelték azt a jogot, hogy büszkék legyenek gyermekeik eredményeire, és felkarolják azokat az értékeket, amelyek ezt az iskolát jellemzik: feddhetetlenség, etika, átláthatóság, együttműködés, de mindenekelőtt odaadás és felelősségvállalás. Azért mondom, hogy „különösen odaadás és felelősségvállalás”, mert ezeket a szempontokat a legszemélyesebb szinten ismerem, és úgy látom, hogy ezek ebben a közösségben az oktatás meghatározó elemei.
Egy ilyen beszéd esetén általános szabály, hogy köszönetet kell mondani a szervezőknek és a házigazdának. Ez a hozzászólás sem lesz kivétel a szabály alól, de el kell mondanom, hogy hálám és elismerésem eme iskola iránt a legőszintébb. Nemcsak az itt eltöltött nyolc évért vagy a lányaim iskolai éveiért szeretnék köszönetet mondani, hanem minden olyan élményszerű oktatási évért, amelyet Önök és azok, akik majd a katedrán követik Önöket, biztosítanak a gyerekeknek. A ma ünnepelt 60 éves fennálláshoz csak gratulálni tudok, és azt kívánom, hogy ennek az iskolának a léte és szelleme minél tovább fennmaradjon, és továbbra is minőségi embereket formáljon.”